Timp mort

Când ești fericit, timpul zboară și cu toate astea, nu este un timp pierdut.
Când ești nefericit, timpul se târăște ca un tanc, te strivește, și este un timp de care n-ai nicio nevoie, un timp în plus, un timp care nu se mai termină.
Când o iei pe o scurtătură, câștigi timp.
Când aștepți un autobuz, sau o ștampilă, sau stai la o coadă, pierzi timp.
Când ești plictisit și te joci cu pixul sau scrijelești într-o bucată de lemn, omori timp.
Pe lume sunt o mulțime de activități care mănâncă timp: traficul, lipsa unor unelte potrivite, prostia celorlalți, uneori chiar propriul tău serviciu.
Uneori reușești să economisești timp, pentru că se circulă ușor sau folosești șurubelnița electrică.
Timpul scăpat astfel dintre fălcile monstrului care mănâncă timp poate fi folosit apoi pentru a-l pierde la un joc de cărți sau o bere cu prietenii.
Timpul folosit pentru a-l pierde poate fi foarte plăcut. Cel mai ades, se pierde anotimpul vară.
Îți poate lua prea mult timp să faci ceva, atunci ești mocăit. Îți poate lua prea puțin timp, atunci ești pripit.
Unele lucruri consumă timp. Așa li se și spune: consumatoare de timp. Cele mai mari consumatoare de timp sunt muncile de birou.
Alte lucruri nu consumă destul timp. Sunt inventate atunci alte lucruri care să le ajute să consume mai mult, de exemplu Viagra, restaurantele șic, magazinele scumpe, vacanțele la Club Med, ș.a.
Timpul trece. Uneori trece repede, alteori încet, uneori e un tren de mare viteză, alteori o căruță, dar întotdeauna tu ești drumul și întotdeauna el trece. După ce a trecut, te scuturi de praf și aștepți să mai treacă puțin timp.
Timpul e socotit uneori ca prea scurt, alteori ca prea lung. De exemplu, timpul vieții e socotit de obicei scurt, dar timpul dintre masa de seară și ora de culcare e considerat de mulți ca foarte lung, o eternitate, și din această cauză este adeseori umplut cu o distracție: piesă de teatru, film serial, ceartă cu soțul sau soția, împăcare, șezătoare la poarta casei.
Distracțiile sunt activități care fac să treacă timpul mai repede atunci când trece prea încet. Dimpotrivă, obligațiile fac timpul să treacă foarte încet atunci când el ar vrea să treacă repede și ușor.
Distracțiile îți distrag atenția de la trecerea foarte înceată a timpului, obligațiile te obligă să mergi în ritmul lui anormal de încet.
Obligația de a trăi, cu încetineala ei îngrozitoare, poate fi văzută cel mai bine în spitalele pentru bolnavi incurabili care mai au doar puțin timp de trăit.
Grădinăritul, lectura, pictura, broderia, jocul de bridge sunt ocupații care umplu timpul.
Timpul liber, timpul neocupat cu lectura, pictura, gospodăria, câștigarea existenței, este gol. De aceea, atunci când avem și timp liber, și bani, se obișnuiește să călătorim peste hotare și să umplem astfel golul (vacanța).
Acolo vom pierde timpul și uneori vom pierde și banii, astfel încât reveniți în patrie vom spune: Timp pierdut și bani aruncați pe geam. Ce gol (vacanță) de tot rahatul.
Alteori va fi un timp bine cheltuit, care ne va permite să acumulăm experiențe frumoase, de neuitat: O vacanță (gol) reușită (reușit).
Când un copil nu-și cheltuiește bine timpul, de obicei face un lucru care lui îi place.
Când un copil a învățat să-și folosească bine timpul, nu mai face doar ce-i place, ci o face doar între anumite ore și posibil nu în văzul celorlalți.
Timpul trebuie de obicei drămuit cu grijă, căci e o cantitate finită.
Pentru că timpul e drămuit, nu e timp să le faci pe toate și de aceea, lucrurile care pot fi făcute și cele care nu pot fi făcute trebuie chibzuite bine dinainte.
Asta e valabil atât în vacanță, cât și în viață.
Ce poți să faci și ce nu poți să faci cu timpul pe care-l ai la dispoziție este o hotărâre importantă.
Când cineva ne întinde un pliant pe stradă, implorându-ne atenția cu fraza-tip: Nu durează decât un minut, raspundem că nu avem timp.
Când sună telefonul și se aude o voce pe care dorim să o auzim, avem tot timpul din lume.
Timpul ne aparține: Pe timpul meu nu era ca pe timpul lor, iată o frază des auzită. A fost un timp al romanilor și a fost un timp al otomanilor și a fost un timp al egiptenilor, dar nimeni nu îndrăznește să recunoască faptul că timpul prezent aparține și el cuiva – americanilor sau francezilor sau chinezilor, de pildă – pentru că, odată recunoscut, faptul ar atrage după sine consecința inevitabilă a timpului care aparține cuiva, și anume epuizarea lui și decesul aparținătorului.
Timpul constă în dorința sau posibilitatea sau obligația de a face ceva, de a mai face încă ceva. Atunci când obligația sau dorința sau posibilitatea de a face încetează, timpul se oprește. Când timpul se oprește, ieșim la pensie sau murim. Atunci, dintr-o dată, e timp pentru tot, e timp cât casa, e timp și iar timp.
Timpul mort din parcuri, din cimitire, din afara orașului.